O ediţie reuşită, bogată în evenimente. S-a lansat cartea Profesioniştii noştri, dedicată domnului profesor Ilie Şandru, revista Sangidava şi încă vreo 50 de cărţi.- participant, preşedintele Astrei gherlene, pr. Ioan Morar
***
Pentru volumul Profesioniştii noştri i-a fost solicitat şi părintelui Ioan Morar, în calitate de preşedinte al Astrei gherlene dar mai ales de prieten al domnului profesor Şandru, un material. Cu bucurie, măiestrie şi har, puse într-un articol, a răspuns iniţiatorilor.
Doar un fragment din darul părintelui pentru cel omagiat:
" Profesorul Ilie Şandru
un prinţ al condeiului
Credem că e uşor sesizabilă
parafrazarea titlului unei cărţi de-a susnumitului şi aluzia la un celebru erou
shakesperian.
(...)
Este un adevărat miracol ceea ce a
putut face acest om mic la stat, mare la
sfat, ca să ne exprimăm în spiritul vechilor cronicari. Fire jovială, un
suflet plin de har din care se revarsă peste toţi cei din preajma sa bucuria
vieţii, lumina conştiinţei eliberată de orice patimi.
Calităţile didactice ale
profesorului Ilie Şandru le vor evidenţia, fără îndoială, colegii de catedră şi
elevi de-ai săi. Râvna condeierului care a scris o serie de cărţi cu caracter
biografic, istoric, beletristic, de atitudine civică şi politică cade în
sarcina colegilor de breaslă a fi apreciată; a celor care cunosc îndeaproape
zbaterile şi pasiunile scormonirii prin arhive şi a culegerii de informaţii şi
date. Cât despre organizatorul şi insufleţitorul acestor simpozioane şi
întruniri cărora a trebuit să le contureze latura ideatică şi programatică
poate oricare dintre participanţi să-i ofere un calificativ. Mai greu de
înţeles este prin câte a trecut pentru a asigura baza materială a acestora. Mai
ales că de aceasta nu s-a plâns niciodată, pentru a nu-şi umili invitaţii. A
lăsat întotdeauna impresia unui boier darnic şi fără griji. Dar cu ce preţ...
Eu îmi voi îngădui să fac un crochiu
al personalităţii lui Ilie Şandru din partea mai greu sesizabilă. Anume, cea
interioară, sufletească, aş spune. În acest sens, pe lângă observaţiile
participantului la cele 15 ediţii ale Zilelor
Miron Cristea, ale Zilelor O. C.
Tăslăuanu, ale întrunirilor astriste sau
ale Colocviilor de la Nicula,
beneficiez de câteva incursiuni prin tainiţele sufletului celui elogiat. Din
perspectiva care mi-a permis accesul în forul său interior am putea spune că
este vorba despre o mărturisire. Ori, o asemenea taină este strict secretă şi
nedivulgabilă. Dar întrucât ea s-a produs fără patrafir, o putem face publică
fără a încălca vreo regulă.
Încă de la prima întâlnire am
remarcat o predispoziţie pentru comunicare, o prietenie neconvenţională
hălăduind de sub rigorile protocolare legate de diferenţa de vârstă, de
condiţia socială etc. La cea de a doua întâlnire graniţele au început să se
subţieze. La una din întrunirile topliţene s-a ivit o după-amiază fără program.
Ilie Şandru aranjase o ieşire la o cabană împreună cu un medic topliţan, cu
prietenul său bun, regretatul Bazil Avram, în compania lor având şansa să fiu
luat şi eu. Atunci, pentru prima dată, l-am simţit aproape. Mi-e greu să
înseilez acum ce am remarcat atunci la Ilie Şandru. Discuţiile au fost răzleţe
şi mai puţin studiate. Am rămas doar cu senzaţia apropierii de un Om sincer,
modest şi deschis.
În 2011, la Adunarea Generală
jubiliară a Astrei de la Sibiu, am avut şansa să ne întreţinem mai pe
răgaz, depănând amintiri din perioada formării noastre, din copilărie şi până
la maturitate. De bătrâneţe n-am prea pomenit. Răscoliţi de amintirile
copilăriei o simţeam pe aproape. Atunci l-am cunoscut de fapt pe Ilie Şandru.
Copilul crescut în focul luptei cu natura – blândă şi ostilă – cu
transformările sociale – dure şi amăgitoare – survenite în urma marelui flagel
mondial, al doilea, cu dorinţe de emancipare intelectuală, cu daimonul care-i
sălăşluia în suflet. I-am ascultat ore în şir pledoaria pentru că mă regăseam
şi eu în ea, ceea ce mă făcea să-l
înţeleg perfect.
Cu o altă ocazie mi-am permis apoi
să-l mai ispitesc prin cele tainice. Nu de alta, dar prin el mă căutam pe mine.
Aşa am aflat că întru cele sufleteşti este bine aşezat. De aici, cred, şi buna
dispoziţie la vârsta la care alţii se claustrează în amintiri apăsătoare şi în
perspective sumbre. Zestrea spirituală moştenită de acasă căreia îi sunt
specifice câteva elemente, cum ar fi credinţa în Dumnezeu, omenia, hărnicia,
respectul faţă de semen, iubirea faţă de neam şi ţară şi alte câteva, în
sufletul şi preocupările lui Ilie Şandru şi-au găsit o spornică folosinţă.
Deci, dacă şi-a putut contura un profil moral şi intelectual atât de valoros
este pentru că a avut avantajul să clădească pe o temelie solidă. Şi a clădit!
Şi-a ridicat un templu propriu, exprimându-ne puţin blagian, care stârneşte
admiraţia şi respectul tuturor celor care-l cunosc. Dar cu ce preţ a reuşit, o
ştie numai dânsul.
Rămân de neuitat şi cu mare
rezonanţă întrunirile de la Topliţa, Bilbor, Izvoru Mureş, şi din atâtea alte
localităţi din spaţiul intercarpatic precum şi din alte locuri din afara ţării
unde bieţii români sunt expuşi atâtor primejdii. Profesorul Ilie Şandru a
adunat în preajma sa oameni de simţire şi gândire românească pentru a
contracara spăimoasele acţiuni ale stafiilor
ce bântuie te miri pe unde, ieşite din smârcurile pestilenţiale ale unei
istorii demult apuse.
Neostoitul dascăl şi scriitor, fără
îndoială că mai are încă multe de spus şi de făcut, sufletul şi mintea fiindu-i
mereu pline, gata să se reverse peste cei cuprinşi în dragostea şi în rosturile
sale atât de generoase. Aşa încât atunci când în 2011 cu prilejul
binecuvântării bustului poetului Grigore Vieru, care sporeşte galeria oamenilor
de seamă din Parcul central al Topliţei, Arhiepiscopul Ioan, Voievodul
spiritual al Harghitei şi Covasnei, puţin şugubăţ, i-a şoptit dinamicului
amfitrion: să vă căutaţi un loc pe aici
pe undeva!, nu a confirmat doar o activitate meritorie a acestuia, ci a
prevăzut că toată zdroaba sa va avea un remarcabil ecou în viitor, pentru care
românii din toată Curbura Carpaţilor şi de pretutindeni vor trebui să-i fie
profund recunoscători.
Şi pentru că eroul nostru poartă un
nume biblic, ca teolog nu-i pot adresa decât o urare tot cu rezonanţă biblică,
de inspiraţie ioaneică: frate şi maestre Ilie, să dea bunul Dumnezeu să mergi cu sănătatea precum cu sufletul
bine ai apucat-o! "
