Multe mai poate cuvântul?!

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Fragment pentru zori de sărbătoare

G. E. Lessing:

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi, în mâna Sa dreaptă, adevărul absolut şi, în mâna Sa stângă, doar căutarea adevărului, menţionând că această căutare va fi de-a pururea sortită eşecului, şi dacă mi-ar spune alege!, I-aş lua cu umilinţă mâna stângă şi I-aş spune: Tată, oferă-mi aceasta! Adevărul absolut îţi aparţine numai ţie.

sâmbătă, 22 martie 2014

marți, 18 februarie 2014

Câteva cugetări

de la Victor Eftimiu:

Numai cine ştie mai vrea să înveţe.

Zarafii erau numeroşi, Iisus era singur. Aceasta însă nu înseamnă că zarafii erau cei ce aveau dreptate când i-a scos Iisus din templu, cu biciul.

Să nu dea Dumnezeu omului cât poate să rabde, - şi nici puterea de-a face tot răul de care e capabil.

Fă binele şi aruncă-l în mare, spune o vorbă din bătrâni. Probabil ca nu cumva binele ce l-ai făcut să te arunce-n mare el pe dumneata.

În renunţări sunt, de multe ori, eroisme mai mari decât în cuceririle violente.

joi, 30 ianuarie 2014

Dor de Blaga

Câte-s altfel - omul, leatul!
Neschimbat e numai satul,
dup-atâţi Prieri şi toamne
neschimbat ca Tine, Doamne.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Oglinzile

Să cumpărăm de undeva oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii.

De fapt nimeni nu se vede în oglinzi aşa cum e văzut de alţii din afara lor.

În Dumnezeu se oglindeşte, în întregul şi în adevărul ei, întreaga lume, însă nimica din lume şi din părţile ei nu îl oglindeşte pe deplin.

(Petru Creţia: Oglinzile)

duminică, 10 noiembrie 2013

Un gând

De la Petru Creţia (Luminile şi umbrele sufletului):

Orice comunitate omenească este echilibrată, sănătoasă şi prosperă atunci când se află în ea o anume majoritate de oameni cinstiţi. Tocmai de aceea e bine să ne amintim ce este cinstea. Cinstea este, printre virtuţi, una dintre cele mai complexe, pentru că în ea se adună şi se sintetizează, subordonându-i-se, multe alte virtuţi. Şi pentru că ea cuprinde o arie largă a sufletului, dând un sens întregului său, iar omului cinstit un loc în ierarhia morală a omenirii, unul pe măsura celui pe care, în alte scări de valori, îl ocupă talentul, frumuseţea sau curajul.(...) Cinstea nu vizează ceea ce este profitabil, ci, de fiecare dată, ceea ce corespunde esenţei sale, indiferent de urmări. Astfel, omul cinstit nu minte, el nu introduce în realitate o ficţiune - spunând că a făcut ceea ce n-a făcut - şi nici nu tăinuieşte spre sine o realitate care, ştiută, l-ar putea vătăma. Iar când e vorba de alţii, nu le spune că sunt mai buni decât sunt, ca să-i măgulească, nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nimănui, indiferent ce preţ ar avea de plătit pentru asta.

(...)

Plicticos ca o predică, nu? În schimb, iată, dac-am înşira tot ce nu face şi nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al iscoadei, al defăimătorului, al fariseului, al tâlharului şi al vânzătorului de frate. Şi le-am găsi vrednice de interes şi pline de culoare.