Zilele Miron Cristea 2013

     O ediţie reuşită, bogată în evenimente. S-a lansat cartea Profesioniştii noştri, dedicată domnului profesor Ilie Şandru, revista Sangidava şi încă vreo 50 de cărţi.- participant, preşedintele Astrei gherlene, pr. Ioan Morar

                                                            ***

     Pentru volumul Profesioniştii noştri i-a fost solicitat şi părintelui Ioan Morar, în calitate de preşedinte al Astrei gherlene dar mai ales de prieten al domnului profesor Şandru, un material. Cu bucurie, măiestrie şi har, puse într-un articol, a răspuns iniţiatorilor. 

Doar un fragment din darul părintelui pentru cel omagiat:

                      " Profesorul Ilie Şandru

                       un prinţ al condeiului 

            Credem că e uşor sesizabilă parafrazarea titlului unei cărţi de-a susnumitului şi aluzia la un celebru erou shakesperian.

            (...)

            Este un adevărat miracol ceea ce a putut face acest om mic la stat, mare la sfat, ca să ne exprimăm în spiritul vechilor cronicari. Fire jovială, un suflet plin de har din care se revarsă peste toţi cei din preajma sa bucuria vieţii, lumina conştiinţei eliberată de orice patimi.

            Calităţile didactice ale profesorului Ilie Şandru le vor evidenţia, fără îndoială, colegii de catedră şi elevi de-ai săi. Râvna condeierului care a scris o serie de cărţi cu caracter biografic, istoric, beletristic, de atitudine civică şi politică cade în sarcina colegilor de breaslă a fi apreciată; a celor care cunosc îndeaproape zbaterile şi pasiunile scormonirii prin arhive şi a culegerii de informaţii şi date. Cât despre organizatorul şi insufleţitorul acestor simpozioane şi întruniri cărora a trebuit să le contureze latura ideatică şi programatică poate oricare dintre participanţi să-i ofere un calificativ. Mai greu de înţeles este prin câte a trecut pentru a asigura baza materială a acestora. Mai ales că de aceasta nu s-a plâns niciodată, pentru a nu-şi umili invitaţii. A lăsat întotdeauna impresia unui boier darnic şi fără griji. Dar cu ce preţ...

            Eu îmi voi îngădui să fac un crochiu al personalităţii lui Ilie Şandru din partea mai greu sesizabilă. Anume, cea interioară, sufletească, aş spune. În acest sens, pe lângă observaţiile participantului la cele 15 ediţii ale Zilelor Miron Cristea, ale Zilelor O. C. Tăslăuanu, ale întrunirilor astriste sau ale Colocviilor de la Nicula, beneficiez de câteva incursiuni prin tainiţele sufletului celui elogiat. Din perspectiva care mi-a permis accesul în forul său interior am putea spune că este vorba despre o mărturisire. Ori, o asemenea taină este strict secretă şi nedivulgabilă. Dar întrucât ea s-a produs fără patrafir, o putem face publică fără a încălca vreo regulă.

            Încă de la prima întâlnire am remarcat o predispoziţie pentru comunicare, o prietenie neconvenţională hălăduind de sub rigorile protocolare legate de diferenţa de vârstă, de condiţia socială etc. La cea de a doua întâlnire graniţele au început să se subţieze. La una din întrunirile topliţene s-a ivit o după-amiază fără program. Ilie Şandru aranjase o ieşire la o cabană împreună cu un medic topliţan, cu prietenul său bun, regretatul Bazil Avram, în compania lor având şansa să fiu luat şi eu. Atunci, pentru prima dată, l-am simţit aproape. Mi-e greu să înseilez acum ce am remarcat atunci la Ilie Şandru. Discuţiile au fost răzleţe şi mai puţin studiate. Am rămas doar cu senzaţia apropierii de un Om sincer, modest şi deschis.

            În 2011, la Adunarea Generală jubiliară a Astrei de la Sibiu, am avut şansa să ne întreţinem mai pe răgaz, depănând amintiri din perioada formării noastre, din copilărie şi până la maturitate. De bătrâneţe n-am prea pomenit. Răscoliţi de amintirile copilăriei o simţeam pe aproape. Atunci l-am cunoscut de fapt pe Ilie Şandru. Copilul crescut în focul luptei cu natura – blândă şi ostilă – cu transformările sociale – dure şi amăgitoare – survenite în urma marelui flagel mondial, al doilea, cu dorinţe de emancipare intelectuală, cu daimonul care-i sălăşluia în suflet. I-am ascultat ore în şir pledoaria pentru că mă regăseam şi eu în ea, ceea ce mă făcea  să-l înţeleg perfect.

            Cu o altă ocazie mi-am permis apoi să-l mai ispitesc prin cele tainice. Nu de alta, dar prin el mă căutam pe mine. Aşa am aflat că întru cele sufleteşti este bine aşezat. De aici, cred, şi buna dispoziţie la vârsta la care alţii se claustrează în amintiri apăsătoare şi în perspective sumbre. Zestrea spirituală moştenită de acasă căreia îi sunt specifice câteva elemente, cum ar fi credinţa în Dumnezeu, omenia, hărnicia, respectul faţă de semen, iubirea faţă de neam şi ţară şi alte câteva, în sufletul şi preocupările lui Ilie Şandru şi-au găsit o spornică folosinţă. Deci, dacă şi-a putut contura un profil moral şi intelectual atât de valoros este pentru că a avut avantajul să clădească pe o temelie solidă. Şi a clădit! Şi-a ridicat un templu propriu, exprimându-ne puţin blagian, care stârneşte admiraţia şi respectul tuturor celor care-l cunosc. Dar cu ce preţ a reuşit, o ştie numai dânsul.

            Rămân de neuitat şi cu mare rezonanţă întrunirile de la Topliţa, Bilbor, Izvoru Mureş, şi din atâtea alte localităţi din spaţiul intercarpatic precum şi din alte locuri din afara ţării unde bieţii români sunt expuşi atâtor primejdii. Profesorul Ilie Şandru a adunat în preajma sa oameni de simţire şi gândire românească pentru a contracara spăimoasele acţiuni ale stafiilor ce bântuie te miri pe unde, ieşite din smârcurile pestilenţiale ale unei istorii demult apuse.

            Neostoitul dascăl şi scriitor, fără îndoială că mai are încă multe de spus şi de făcut, sufletul şi mintea fiindu-i mereu pline, gata să se reverse peste cei cuprinşi în dragostea şi în rosturile sale atât de generoase. Aşa încât atunci când în 2011 cu prilejul binecuvântării bustului poetului Grigore Vieru, care sporeşte galeria oamenilor de seamă din Parcul central al Topliţei, Arhiepiscopul Ioan, Voievodul spiritual al Harghitei şi Covasnei, puţin şugubăţ, i-a şoptit dinamicului amfitrion: să vă căutaţi un loc pe aici pe undeva!, nu a confirmat doar o activitate meritorie a acestuia, ci a prevăzut că toată zdroaba sa va avea un remarcabil ecou în viitor, pentru care românii din toată Curbura Carpaţilor şi de pretutindeni vor trebui să-i fie profund recunoscători.

            Şi pentru că eroul nostru poartă un nume biblic, ca teolog nu-i pot adresa decât o urare tot cu rezonanţă biblică, de inspiraţie ioaneică: frate şi maestre Ilie, să dea bunul Dumnezeu să mergi cu sănătatea precum cu sufletul bine ai apucat-o! "