M-au mâhnit mai zilele trecute manifestările câtorva persoane, de fapt corect ar fi să spun manifestările câtorva persoane snoabe, parvenite, frustrate şi needucate (educaţia, pentru mine, înseamnă altceva decât a trece printr-un liceu sau facultate). Pentru că maximele şi cugetările au prins această tipologie, a omului fără caracter care trăieşte pe spatele altora imaginându-şi că este deştept pentru că ştie şi el câteva cuvinte din DEX, am răsfoit un volum de proverbe, maxime, cugetări şi m-am liniştit; chiar dacă unele imi erau deja cunoscute, mi-am reamintit că nu este nimic nou sub soare, de parveniţi/parvenite, prefăcuţi/prefăcute, complexaţi/complexate grei/grele de răutate este plină lumea ... de când lumea:
Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea.
Când văd proştii locuind în cele mai strălucite palate înţeleg de ce Diogene trăia într-un butoi.
Niciun om de treabă nu e cu două feţe.
Ce nu vine din inimă, nu merge la inimă.
Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie, repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul.
