Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!
Românul e ruşinos, dar uneori poate lua de cumătru şi pe Dumnezeu!
Chiar vântul răsfoieşte uneori cartea, boule!
Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării, se aruncă în ea!
Frumuseţe obraznică, dacă exceptăm omul, nu vom întâlni în natură!
