 |
| Copie a unui manuscris Vasile Avram |
Atât a considerat important să spună despre el un mare astrist, un cărturar deplin, un intelectual înzestrat cu lecturi, informaţii şi interes cum foarte puţini sunt în apropierea noastră imediată, cum l-a numit Mircea Tomuş.
Ce minunat ar fi să putem spune şi noi ceea ce spune în final, mi se pare definitoriu pentru un om: Iubeşte valorile durabile. Nu-i plac zgomotul, ipocrizia, descurcăreţii.
În revista Tribuna s-a mai spus ceva, o caracterizare a domniei sale de-o rară frumuseţe : hrana lui de fiecare zi a fost Cuvântul, pe care l-a suit cu o sforţare de Sisif într-o spirală a cugetării către creştinismul cosmic. Lui, Cuvântului, i-a jertfit şirul zilelor şi al nopţilor cercetându-l în forma tipărită sau plămădindu-l în carte. Cuvântul i-a dat inţelepciunea, capacitatea de a înţelege şi de a ierta, dar mai ales puterea de a iubi, putere fără de care existenţa omului pe pământ nimic este. Mângâiaţi-i sufletul şi ocrotiţi-i amintirea citindu-i şi recitindu-i cărţile - cuvânt turnat în iubire.
M-am cutremurat, (ce) multe (mai) poate cuvântul!!! Păcat că nu întotdeauna îl preţuim cu adevărat!
