În 2004 s-au împlinit 500 de ani de când dreptcredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a mutat la cele veşnice. În septembrie a acelui an, Părintele Bartolomeu însoţit de Preasfinţitul Irineu, Preasfinţitul Vasile, părintele vicar Iustin Tira, consilierii Centrului eparhial şi părinţii protopopi ai Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului au participat la Mânăstirea Putna la evenimentele dedicate domnitorului. La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Mitropolit Bartolomeu a considerat potrivit ca părintele Ioan Morar să citească poezia pe care cu ceva vreme în urmă o crease; este vorba de:
Închinare, Măria Ta !
Eram
copil, nici nu ştiam citi încă
Dar îmi plăcea să
răsfoiesc prin cărţi,
- Puţine, câte
puteau fi într-o familie de ţărani -
Când într-o zi am
dat de chipul unui om
Care ţinea pe palme
o biserică.
Era micuţă şi părea
atât de uşoară.
Nu înţelegeam însă
pentru ce o ţine în palmă
Şi am întrebat-o pe
Mama:
- Pentru ce ţine
acest om o biserică în palme
Şi cum poate să o
ţină?
Iar mama mi-a
răspuns cu atâta sfială
Trecând în grabă un
colţ al năfrămii
Aşa, ca din
întâmplare, pe sub pleoape
- Acesta este Măria
Sa, Ştefan cel Mare,
Dragul Mamei,
Care a făcut multe
biserici
Căruia poporul îi mai spune şi Sfânt!
Aceasta a fost prima
mea lecţie de istorie
Şi cred că cea mai
frumoasă.
De atunci chipul lui
nu mi-a mai ieşit din minte.
S-a strecurat apoi
în suflet, iar astăzi
Îl port acolo
unde-mi port părinţii,
Acolo unde strămoşii
se-ntâlnesc
La sfat de taină să
ne lumineze calea
Pentru a nu rătăci
prin viaţă.
Tot ce am aflat
apoi, prin cunoaştere,
Despre Domnul Moldovei şi al tuturor românilor,
Binecredinciosul şi
viteazul Voievod
Ştefan cel Mare şi
Sfânt
Nu mi-a schimbat
icoana din copilărie.
De aceea acum la al
cinsutelea leat
De când Marele
Împărat a chemat la Sine
Pe dârzul şi
neînfricatul oştean valah
Spre a-i încununa
lupta cea dreaptă şi sfântă,
Îmi îngădui să cutez
şi eu nevrednicul
A-i pune la picioare
un mănunchi de busuioc
Din grădiniţa
sufletului meu,
Stropit cu aghiasma
dragostei şi a dorului,
Atins puţin de un
binecuvântat regret
De-a nu fi reuşit,
după atâţia ani,
Să mă ridic cu
puterea şi frumuseţea cuvântului
La înălţimea şi puritatea
sentimentelor din copilărie.
Bucură-te Ştefan vodă
Cinstitor de legi şi datini
Fiu învlăstărit pe trunchiul
Falnicilor vechi Muşatini
Bucură-te că Stăpânul
Nou arhanghel te-a
trimis
Să păzeşti de răii lumii
Românescul paradis
Pe Câmpia Direptăţii
După rânduiala slovei
Domn te-a uns vlădica ţării
Jurământ făcând Moldovei
Ne-nfricat când vezi
puhoiul
Chiar de-i Soliman în
frunte
Pieptul tău devine
stâncă
Ruptă de la noi din
munte
Braţ şi suflet încordate
Minte de vizionar
Se-ntâlnesc într-o făptură
Cu ceresc belşug de har
Mic de stat, mare la
fapte
Cum grăia Letopiseţul
“Ştefan vodă, Ştefan
vodă”
Spre cer cântă
Voroneţul
Salbă de cetăţi şi altare
Care în imagini cântă
Povestesc la-ntreaga lume
De-un domn bun şi-o ţară sfântă
Bucură-te far de veghe
La hotare ani în şir
Purtând marea
biruinţă
Sub sihastrul
patrafir
Scară ţi-ai făcut spre ceruri
Slăvite domn cel Sfânt şi Mare
Primeşte dinspre Transilvanii
Smerita noastră închinare!
 |
| Putna, septembrie 2004, Părintele Ioan Morar citind Închinare, Măria Ta! |
