Mă-ndrept către izvor
De negură mă scutur
Şi sângele mi-l flutur
În arbori mari de dor.
(aparţin unui poet născut şi înmormântat într-un sătuc de lângă Gherla)
vineri, 30 august 2013
joi, 29 august 2013
miercuri, 21 august 2013
marți, 20 august 2013
luni, 19 august 2013
duminică, 18 august 2013
vineri, 16 august 2013
miercuri, 14 august 2013
luni, 12 august 2013
Câteva vorbe frumoase
De la Grigore Vieru:
Nu sunt atâţia ochii pe pământ câtă frumuseţe în jur!
Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă!
N-a ajuns încă nimeni până la capătul dorinţei inimii sale.
Ochii 's doi şi-s trişti, d'apoi inima, singură!
Adevăratele tristeţi sunt trei: de maică, de cel drag şi de muzică; restul sunt păreri de rău.
Cerul, drumul şi gândul nu le poţi îngrădi!
Vai de bătrâneţea rezemându-se numai în toiag!
Nu sunt atâţia ochii pe pământ câtă frumuseţe în jur!
Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă!
N-a ajuns încă nimeni până la capătul dorinţei inimii sale.
Ochii 's doi şi-s trişti, d'apoi inima, singură!
Adevăratele tristeţi sunt trei: de maică, de cel drag şi de muzică; restul sunt păreri de rău.
Cerul, drumul şi gândul nu le poţi îngrădi!
Vai de bătrâneţea rezemându-se numai în toiag!
sâmbătă, 10 august 2013
miercuri, 7 august 2013
luni, 5 august 2013
Gânduri, maxime, cugetări
M-au mâhnit mai zilele trecute manifestările câtorva persoane, de fapt corect ar fi să spun manifestările câtorva persoane snoabe, parvenite, frustrate şi needucate (educaţia, pentru mine, înseamnă altceva decât a trece printr-un liceu sau facultate). Pentru că maximele şi cugetările au prins această tipologie, a omului fără caracter care trăieşte pe spatele altora imaginându-şi că este deştept pentru că ştie şi el câteva cuvinte din DEX, am răsfoit un volum de proverbe, maxime, cugetări şi m-am liniştit; chiar dacă unele imi erau deja cunoscute, mi-am reamintit că nu este nimic nou sub soare, de parveniţi/parvenite, prefăcuţi/prefăcute, complexaţi/complexate grei/grele de răutate este plină lumea ... de când lumea:
Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea.
Când văd proştii locuind în cele mai strălucite palate înţeleg de ce Diogene trăia într-un butoi.
Niciun om de treabă nu e cu două feţe.
Ce nu vine din inimă, nu merge la inimă.
Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie, repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul.
sâmbătă, 3 august 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)