duminică, 10 noiembrie 2013

Un gând

De la Petru Creţia (Luminile şi umbrele sufletului):

     Orice comunitate omenească este echilibrată, sănătoasă şi prosperă atunci când se află în ea o anume majoritate de oameni cinstiţi. Tocmai de aceea e bine să ne amintim ce este cinstea. Cinstea este, printre virtuţi, una dintre cele mai complexe, pentru că în ea se adună şi se sintetizează, subordonându-i-se, multe alte virtuţi. Şi pentru că ea cuprinde o arie largă a sufletului, dând un sens întregului său, iar omului cinstit un loc în ierarhia morală a omenirii, unul pe măsura celui pe care, în alte scări de valori, îl ocupă talentul, frumuseţea sau curajul.(...) Cinstea nu vizează ceea ce este profitabil, ci, de fiecare dată, ceea ce corespunde esenţei sale, indiferent de urmări. Astfel, omul cinstit nu minte, el nu introduce în realitate o ficţiune - spunând că a făcut ceea ce n-a făcut - şi nici nu tăinuieşte spre sine o realitate care, ştiută, l-ar putea vătăma. Iar când e vorba de alţii, nu le spune că sunt mai buni decât sunt, ca să-i măgulească, nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nimănui, indiferent ce preţ ar avea de plătit pentru asta. 
(...)
     Plicticos ca o predică, nu? În schimb, iată, dac-am înşira tot ce nu face şi nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al iscoadei, al defăimătorului, al fariseului, al tâlharului şi al vânzătorului de frate. Şi le-am găsi vrednice de interes şi pline de culoare. 

sâmbătă, 2 noiembrie 2013