duminică, 31 martie 2013

Zilele Miron Cristea Topliţa


Desfăşurate în perioada 18 – 20 iulie a fiecărui an, începând din 1997, organizate de către Consiliul Local Topliţa Română, Primăria Topliţa şi Fundaţia Miron Cristea, în colaborare cu Episcopia Harghitei şi Covasnei, Zilele Miron Cristea – parte distinctă a „Zilelor Topliţene” – cuprind o multitudine de activităţi menite a comemora şi omagia în acelaşi timp personalitatea distinctă a celui care a fost primul Patriarh al României reîntregite, Elie Miron Cristea, fiu al acestor locuri. Bine coordonate de către domnul profesor Ilie Şandru şi colaboratorii domniei sale, activităţile derulate pe parcursul celor trei zile, oferă ocazia participanţilor – cadre didactice, istorici, etnografi, muzeografi, arhivişti, publicişti, teologi şi jurnalişti din toată ţara – de a-şi pune în valoare cercetările referitoare la dimensiunea complexă a marelui patriarh, dar şi a unor chestiuni cu trimitere directă la spaţiul geografic în care are loc manifestarea şi a problematicii lui.
Din 1998 preşedintele Astrei gherlene a participat în fiecare an ca invitat la manifestările topliţe susţinând conferinţe pe diverse teme. Comunicările participanţilor sunt cuprinse în cele şase volume ale revistei Sangidava.


marți, 26 martie 2013

Închinare, Măria Ta!

     În 2004 s-au împlinit 500 de ani de când dreptcredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a mutat la cele veşnice. În septembrie a acelui an, Părintele Bartolomeu însoţit de Preasfinţitul IrineuPreasfinţitul Vasile, părintele vicar Iustin Tiraconsilierii Centrului eparhial şi părinţii protopopi ai Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului au participat la Mânăstirea Putna la evenimentele dedicate domnitorului. La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Mitropolit Bartolomeu a considerat potrivit ca părintele Ioan Morar să citească poezia pe care cu ceva vreme în urmă o crease; este vorba de:


                                Închinare, Măria Ta !

                            Eram copil, nici nu ştiam citi încă
                           Dar îmi plăcea să răsfoiesc prin cărţi,
                           - Puţine, câte puteau fi într-o familie de ţărani -     
                           Când într-o zi am dat de chipul unui om  
                           Care ţinea pe palme o biserică.
                           Era micuţă şi părea atât de uşoară.
                           Nu înţelegeam însă pentru ce o ţine în palmă
                           Şi am întrebat-o pe Mama:
                           - Pentru ce ţine acest om o biserică în palme
                             Şi cum poate să o ţină?
                           Iar mama mi-a răspuns cu atâta sfială
                           Trecând în grabă un colţ al năfrămii
                           Aşa, ca din întâmplare, pe sub pleoape
                           - Acesta este Măria Sa, Ştefan cel Mare,
                             Dragul Mamei,
                             Care a făcut multe biserici
                             Căruia  poporul îi mai spune şi Sfânt!
                           Aceasta a fost prima mea lecţie de istorie
                           Şi cred că cea mai frumoasă.
                           De atunci chipul lui nu mi-a mai ieşit din minte.
                           S-a strecurat apoi în suflet, iar astăzi
                           Îl port acolo unde-mi port părinţii,
                           Acolo unde strămoşii se-ntâlnesc
                           La sfat de taină să ne lumineze calea
                           Pentru a nu rătăci prin viaţă.
                           Tot ce am aflat apoi, prin cunoaştere,
                           Despre Domnul  Moldovei şi al tuturor românilor,
                           Binecredinciosul şi viteazul Voievod
                           Ştefan cel Mare şi Sfânt
                           Nu mi-a schimbat icoana din copilărie.
                           De aceea acum la al cinsutelea leat
                           De când Marele Împărat a chemat la Sine
                           Pe dârzul şi neînfricatul oştean valah
                           Spre a-i încununa lupta cea dreaptă şi sfântă,
                           Îmi îngădui să cutez şi eu nevrednicul
                           A-i pune la picioare un mănunchi de busuioc
                           Din grădiniţa sufletului meu,
                           Stropit cu aghiasma dragostei şi a dorului,
                           Atins puţin de un binecuvântat regret
                           De-a nu fi reuşit, după atâţia ani,
                           Să mă ridic cu puterea şi frumuseţea cuvântului
                           La înălţimea şi puritatea sentimentelor din copilărie.

          Bucură-te Ştefan vodă
          Cinstitor de legi şi datini
          Fiu învlăstărit pe trunchiul
          Falnicilor vechi Muşatini
        
                       Bucură-te că Stăpânul
                       Nou arhanghel te-a trimis
                       Să păzeşti de răii lumii
                       Românescul paradis

          Pe Câmpia Direptăţii
          După rânduiala slovei
          Domn te-a uns vlădica ţării
          Jurământ făcând Moldovei

                        Ne-nfricat când vezi puhoiul
                        Chiar de-i Soliman în frunte
                        Pieptul tău devine stâncă
                        Ruptă de la noi din munte

          Braţ şi suflet încordate
          Minte de vizionar
          Se-ntâlnesc într-o făptură
          Cu ceresc belşug de har

                         Mic de stat, mare la fapte
                         Cum grăia Letopiseţul
                         “Ştefan vodă, Ştefan vodă”
                         Spre cer cântă Voroneţul

          Salbă de cetăţi şi altare
          Care în imagini cântă
          Povestesc la-ntreaga lume
          De-un domn bun şi-o ţară sfântă

                          Bucură-te far de veghe
                          La hotare ani în şir
                          Purtând marea biruinţă
                          Sub sihastrul patrafir

          Scară ţi-ai făcut spre ceruri
          Slăvite domn cel Sfânt şi Mare
          Primeşte dinspre Transilvanii
          Smerita noastră închinare!

Putna, septembrie 2004, Părintele Ioan Morar citind Închinare, Măria Ta!


Frumuseţea cuvântului


         Nimic nu e mai bun pe lume decât o casă a ta. Unde să trăieşti în linişte şi bucurie, şi unde să te regăseşti pe tine însuţi, seara, după obositoarea alergare de peste zi.
          Fiecare casă care se cinsteşte pe sine – prin cinstea celor care o locuiesc – are o legătură mitică (şi mistică) cu sfera originilor. Casa ta e centrul lumii – al universului. De aici pleacă şi aici se întorc toate coordonatele cosmosului, stratificându-se în jurul vetrei simbolice (unde arde focul sacru), al icoanei (unde pulsează candela credinţei) şi al mesei(unde vin să se aşeze, atunci când îi chemi, toţi cei dragi, vii sau morţi, să sporească dulceaţa locuirii. Şi nici Dumnezeu nu lipseşte.
          Căci e un mare har al cerului să şti locui pe acest pământ. Frumos, curat, deplin, ca într-o rugăciune. Să ai de unde merge şi unde veni. Să simţi lângă umărul tău axa lumii (axis mundi), ca un reper valabil în eternitate, pe care să-l regăseşti şi când nu vei mai fi trup în carne şi oase – când vei reveni, împreună cu îngerii la sărbători mari, să sfinţeşti locuirea urmaşilor tăi.               

                                                                          13 august 1999
                                                                                                     Vasile Avram               

vineri, 22 martie 2013

Dor de Eminescu ... în Germania

     Septembrie 1999, la bustul lui Eminescu din Munchen, părintele Ioan Morar alături de părintele Simion Felecan şi un grup de români:

miercuri, 20 martie 2013

luni, 18 martie 2013

Grupul vocal Duhul Transilvaniei: sprijin al Astrei gherlene şi al Parohiei Ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul Gherla

     Dacă ne gândim la ultimii 20 ani ai grupului vocal putem înşira multe nume, unele au rămas prezenţe constante, altele au plecat din diverse motive, dar persoana care în tot acest timp s-a străduit să menţină o atmosferă plăcută în grup rămâne părintele.  
2 mai 2000
2 mai 2000, mânăstirea Salva
14 mai 2000, după Liturghia arhierească de la Năsal
1 mai 2000, Sfintele Paşti, Hăşdate 
1 mai 2000, Hăşdate 
2001, Mânăstirea Polovragi 
23 aprilie 2004, Casa de cultură Gherla 
2004, vernisaj de icoane
2004, vernisaj de icoane
Mai 2005, Filia Hăşdate
Mai 2005, Hăşdate
2005, Liturghie Hăşdate
17 iulie 2005, Petreşti
2006, Hăşdate
2006, Rusalii, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul Gherla 
2006, Rusalii
2010, Rusalii, Biserica Sfânta Treime Gherla