Nimic nu e mai bun pe lume decât o casă a ta.
Unde să trăieşti în linişte şi bucurie, şi unde să te regăseşti pe tine însuţi,
seara, după obositoarea alergare de peste zi.
Fiecare
casă care se cinsteşte pe sine – prin cinstea celor care o locuiesc – are o
legătură mitică (şi mistică) cu sfera originilor. Casa ta e centrul
lumii – al universului. De aici pleacă şi aici se întorc toate coordonatele
cosmosului, stratificându-se în jurul vetrei simbolice (unde arde focul sacru),
al icoanei (unde pulsează candela credinţei) şi al mesei(unde vin să se aşeze,
atunci când îi chemi, toţi cei dragi, vii sau morţi, să sporească dulceaţa
locuirii. Şi nici Dumnezeu nu lipseşte.
Căci
e un mare har al cerului să şti locui pe acest pământ. Frumos, curat, deplin, ca
într-o rugăciune. Să ai de unde merge
şi unde veni. Să simţi lângă umărul tău axa lumii (axis mundi),
ca un reper valabil în eternitate, pe care să-l regăseşti şi când nu vei mai fi
trup în carne şi oase – când vei reveni, împreună cu îngerii la sărbători mari,
să sfinţeşti locuirea urmaşilor tăi.
13 august 1999
Vasile Avram
