Astăzi este ziua Părintelui Mitropolit Bartolomeu, în mintea mea, de multe ori, Bart şi Val din Cerurile Oltului.
De câte ori mi-l amintesc în ultima vreme, îmi revine în memorie unul dintre evenimentele la care am avut bucuria de a participa: 13 aprilie 1995, când la Casa Universitarilor şi-a relansat Rotonda plopilor aprinşi; iar din cartea aceasta mi-a rămas în suflet, încă de atunci, un fragmenţel scurt dar, pentru mine, de-o gingăşie rară: se referă la vestea morţii profesorului său de la medicină, Victor Papilian, pe care o primeşte cu întârziere, ceea ce face să ajungă în cimitir la o oră după ce se isprăvise înmormântarea. Şi încheie Valeriu Anania: Pe ţărâna proaspătă n-am mai găsit decât o uriaşă movilă de flori, aromitoare şi vii, năpădite de albine. Şi mi-a părut rău, atunci, că albinele nu culeg şi lacrimi. Fără exagerare, spusa aceasta îmi dă un amestec de stări de câte ori o citesc sau mi-o amintesc! Mi-e tare dragă! Altădată, Înaltu a completat-o (?!) cu încă una de-o melodicitate pe care sufletele sensibile nu pot să nu o iubească: ... cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale.
În 2011 am adunat câteva poze şi texte pe trei coli de hârtie:
... Acum nu ştiu dacă să regret şi eu că albinele nu culeg şi lacrimi...
N. M.
