Lumina Învierii să ne fie veşnică călăuză sufletească!
Un fragment dintr-o Scrisoare pastorală a Părintelui Mitropolit Bartolomeu:
... când e vorba de Hristos, de ce să-l cred eu pe un nenea din lume şi nu l-aş crede pe Pavel, personaj biblic real, aproape palpabil, care de două milenii traversează istoria lumii şi rezistă tuturor negărilor? La urma urmelor, Pavel şi scrierile lui fac parte din Sfânta Scriptură, care este insuflată de Dumnezeu. Or, dacă cred în Scriptură, cred şi în Pavel; iar dacă cred în Pavel, cred şi în Iisus Hristos; şi dacă cred integral în Iisus Hristos, cred şi în invierea lui. Credinţa nu e analitică, nu se întemeiază pe argumente raţionale şi nici pe ADN-uri de laborator. Ea există sau nu există. Desigur, ea poate fi mai puternică sau mai slabă, se poate confrunta cu întrebări, îndoieli, şovăiri, poticniri, dar ea, în sine, există, căci rădăcinile ei sunt ancorate în profunzimea tainei. Ea nu este teorie, ci trăire. Dacă o ai şi n'o trăieşti, ai trăit degeaba.
Iată de ce, iubiţii mei, vă îndemn să credeţi cu tărie în învierea Domnului şi s'o trăiţi întru lumina bucuriei pascale, rugându-vă pentru cei ce nu cred şi nădăjduind în propria voastră înviere. Aşadar, o salutare a vestirii şi un răspuns mărturisitor: Hristos a înviat!
