O după-amiază ploioasă de septembrie a anului 2000. Am urcat la Sfânta Mânăstire Nicula pentru a-l aştepta pe Ioan Alexandru, nu venea singur, iar venirea lui aducea durere şi lacrimi. Părintele (atunci) Arhiepiscop Bartolomeu aştepta şi dumnealui, tăcut... Acum îmi reproşez că nu am avut îndrăzneala de a face mai multe poze; am făcut câteva în acea după-amiază spre seară când a fost adus, dar în ziua următoare, a înmormântării, nu mi-am permis, pentru a nu deranja. M-a impresionat o persoană care venise din Bucureşti până la mânăstire pentru a-l aştepta pe poet; era scriitorul Costion Nicolescu, pe care eu îl ştiam din câteva emisiuni şi articole, mai mult în calitatea sa de cercetător ştiinţific la Muzeul Ţăranului Român; am povestit câte ceva cu dânsul: despre Ioan Alexandru, despre poezie, despre Viaţă...
 |
| 22 septembrie 2000, Costion Nicolescu aşteptând sosirea lui Ioan Alexandru la Mânăstirea Nicula; foto: Nelica Mihăilescu |
 |
| Sicriul cu trupul poetului Ioan Alexandru a ajuns la Mânăstirea Nicula |
a urmat înmormântarea...
 |
| 22 septembrie 2000, Mânăstirea Nicula |
În perioada sărbătorilor de iarnă, în 1 Ianuarie 2001,
Acum îţi mulţumim că ne-ai primit
 |
| Cimitirul Mânăstirii Nicula, mormântul poetului Ioan Alexandru |
câteva persoane am urcat la căsuţa lui din cimitirul mânăstirii pentru a-l colinda ; pentru părintele Ioan Morar momentul a însemnat ceva mai mult decât pentru noi, ceilalţi din grup; de ce?, pentru că din tumultul de trăiri al acelor momente a zămislit şi o poezie, De vorbă cu poetul Ioan Alexandru. Din ea, reţin aici doar atât:
Acum îţi mulţumim că ne-ai primit
Lăsăm să te mai odihneşti puţin
Dar iartă-ne dacă împinşi de dor
La tine tot mereu o să suim!
